C Comentarii

AȘTEPTĂRI ... cărările învățământului românesc se vor îndrepta, parcă, înspre un NICĂIERI...

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă
 

Când ne-am hotărât să devenim dascăli, nu ne-am fi imaginat, nicio clipă că, într-o bună zi o să ajungem AICI. Că, o să vină o zi din care, cărările învățământului românesc se vor îndrepta, parcă, înspre un NICĂIERI...

Dacă până acum câtva timp școala românească tot mai însemna ceva și dacă educația ocupa un loc prioritar, acum, pe zi ce trece, acestea se transformă-n visuri frumoase, care se cam duc și, de care ne-aducem aminte cu nostalgie și regret: elevii nu mai sunt elevi, de educație nu mai au nevoie (îi educă telefonul suficient!) iar noi, dascălii lor am pornit, parcă, pe un drum al pieirii.

Ne-au rămas amintirile propriilor noștri ani de școală, cu uniforme și respect pentru profesori , cu ambiții și visuri mărețe, cu ,,emoții la română,, și atunci când ,,la mate dai de greu,, (vorba cântecului...), numai că, toate acestea nu ne țin nici de foame, nici nu ne mai încălzesc sufletele, ca altădată.

Ne-a rămas, însă, puterea de a ne ,,stiga,, și noi disperarea, ca mulți alții. Dar, ca de obicei, mitingul nostru de protest din 10 mai, de la București nu a rezolvat mare lucru, chiar dacă, în rândul populației (adică, al celor mulți și umili, ca noi!) a avut un ecou extraordinar: în timp ce mărșăluiam, peste 15000 mii de sindicaliști din educație, strigându-ne pe străzi durerea, de la ferestre bucureștenii fluturau steaguri, mulți ni se alăturau, în semn de solidaritate, studenții ieșiseră în stradă și aplaudau, frenetic...O reacție la care, sincer, nu ne prea așteptam. Din rândul celor ca noi, desigur, pentru că, cei ,,de sus,, nu prea se grăbesc, atâta timp cât, de fapt, dânșii sunt cei care au ,,dirijat,, , din umbră, tot ceea ce se întâmplă în învățământul românesc...

Începe greva noastră generală și, aș dori să precizez următorul lucru: suntem săraci,material (dar bogați, sufletește!), însă, cu toate acestea nu ne-am pierdut demnitatea. Sigur că, vrem ceea ce ni se tot promite, e dreptul nostru,îl merităm,  dar, în primul rând, vrem statutul dascălului de odinioară. O școală adevărată, cu elevi adevărați și, mai ales, o educație  care să ne amintească, tuturor, adevăratele valori...    (Prof. Marie-Jeanne Taloș  -  Călimănești, 21 mai,2023)