Într-o lume în care, valorile și tradițiile se estompează, cu fiecare zi care trece, poporul român celebrează, an de an, la 24 iunie , Sărbătoarea Sânzienelor, care vine să întregească minunata lume a sărbătorilor verii.

Sărbătoare păgână a solstițiului de vară, ziua de Sânziene atrage, după sine un noian de obiceiuri și tradiții deoarece se spune că, acum ,, timpul se face mai bun, mai îngăduitor, crește și cuprinde gândul omului, purtându-l peste câmpurile și poienile pline de flori, parfumate cu miros de Rai,,.

Această sărbătoare mai poartă și denumirea de Drăgaică- numele slav al sărbătorii de Sănziene, ritual de origine agrară, care se practică la 24 iunie în Muntenia, Oltenia și Moldova, în preajma solstițiului de vară, pentru a proteja recoltele și coincide cu sărbătoarea creștină a Nașterii Sf. Ioan Botezătorul.

În credința populară, ,, sânzienele,, sunt considerate preotese ale soarelui, divinități nocturne care se ascund în păduri necuprinse de ochi omenesc, ele marchează mijlocul verii, iar ziua dedicată lor este momentul optim pentru culesul ierburilor de leac. Se spune că, plantele culese în zorii zilei de Sânziene, până se ridică roua, au putere tămăduitoare un an întreg.

În noaptea magică de Sânziene peste tot se aprind focuri, deoarece ,,este vară în cer și vară pe pământ, este vară în suflet și trupuri, este anotimpul dragostei și al vieții plenare,,. În această noapte se deschid porțile cerului, ielele sânziene dansează pe câmpuri pline de floare, în timp ce tinerele fete își pun sub pernă cununa de Sânziene pentru a-și visa, în zorii zilei, ursitul ...