Orașul Brezoi, din nordul județului Vâlcea este condus de trei mandate consecutive de către liberalul Robert Schell. Un primar destoinic care a reușit să facă ceva pentru localitatea lui, urmând viziunea personală centrată pe amenajări urbanistice și spectacole în aer liber. Brezoiul s-a evidențiat în acest sens ca un lider al zonei, notând aici Festivalul Internațional de Blues, Summer Camp, Târgul Lotrilor, Concertul de Crăciun.

Robert Schell a marjat pe partitura personală care a oferit brezoienilor ceva frumos, chiar spectaculos, dar lipsit de subsatanță! După 15 ani orașul de sub Țurțudanu are străzi frumoase, blocuri vopsite pe exterior, are proiecte pentru piste de biciclete, primărie de 4***, autobuze electrice ... dar, cu toate astea se trăiește greu!

1. Blocurile de locuințe nu au centrale termice de niciun fel, nici până astăzi nu există un sistem centralizat de furnizare a căldurii și apei calde. Oamenii se încălzesc cu sobe pe lemne ca în epoca de piatră. Lemnele sunt cărate cu spinarea pe scara blocului, iar în case există sobe improvizate pentru încălzire. Despre apa caldă, la cele 1100 de apartamente ale Brezoiului, vorbim despre alte improvizații. De 15 ani Executivul condus de Robert Schell nu a căutat niciun fel de finanțare, niciun fel de proiect! Cu toate că existau posibilități ... Schell a fost capabil să aducă la Brezoi artiști internaționali precum Beth Hart, Samantha Fish, etc. dar ca să ...
2. Lipsa locurilor de muncă. Toate platformele industriale ale orașului Brezoi sunt ”ocupate” de către prietenii primarului, oameni de afaceri cu care acesta ”nu se ceartă”. În acest sens cea mai păguboasă este prietenia cu ”demolatorul” orașului Brezoi, Nicolae Sofianu (fabrica și depozitele de lemn). Amiciții care au stopat și stopează o viziune de dezvoltare de ansamblu care să implice finanțări, dezvoltări de zone industriale, implementări de proiecte în acest sens! Lucruri care ar oferi vieții din Brezoi o armonizare pe orizontală a vieții sociale, economice și industriale. Cumetriile și lipsa de curaj de a lua decizii împotriva acestor profitori blochează interesul general în dauna intereselor de grup dictate de către oameni de afaceri din anturajul secret al ”săsălăului” care reprezintă interesele brezoienilor.
3. Nepăsarea în fața datoriilor acumulate la apa rece a Asociației de Proprietari Brezoi. Timp de patru ani proprietarii apartamentelor din oraș au fost prinși într-o dispută pe teme de ”paradeală electorală” între profesoara Maria Iosif – Asociația de Proprietari, APAVIL și Primăria Brezoi. S-au războit, au adoptat tot felul de măsuri filantropice (chipurile pentru oameni, pentru iubirea pe care le-o poartă), s-au acuzat, s-au ”bârfit” între ei ... după care Robi Schell a câștigat lupta, iar locatarii s-au trezit că au de plătit restanțe de câteva miliarde de lei vechi. Acestea au fost eșalonate pe fiecare apartament, iar la ora actuală proprietarii de apartamente din Brezoi plătesc la greu miliarde de lei la care cămătarii de la APAVIL adaugă dobândă la dobândă. Retorica acestei chestiuni este următoarea: Cum și-a permis APAVIL să tacă timp de 4 ani fără să aplice măsuri de recuperare a banilor din timp? Care sunt legale și trebuiau impuse când sumele erau mici. Sau au așteptat ca Schell să-și rezolve războiul electoral cu profesoara Maria Iosif?! Ca primar, cum și-a permis ”săsălăul” să nu facă nimic atâta timp, aruncând asociația conștient într-o datorie de nerecuperat, după care să urle la brezoieni pe motivul că nu-și achită datoriile?

În concluzie ...

După 15 ani cu Robert Schell la conducerea orașului avem un ambalaj frumos, strălucitor ... dar nu avem apă caldă la ghiuvetă! Avem toate brand-urile de supermarket, dar nu avem locuri de muncă. Orașul este foarte cochet, avem centru civic de 4***, dar trăim aceeași tristețe provincială de pe vremea perioadei cenușii a anilor 90. Ne lăudăm cu nimic, aducem concerte de înaltă factură internațională, dar localnicii nu câștigă nimic! Rămân doar cu deranjul provocat de zecile de turști care fac cumpărături de la Diana și Annabella.

”Săsălăul” de Robert Schell nu este vinovat! Dimpotrivă, după mintea lui trăiește cu impresia că a făcut enorm pentru orașul în care s-a născut. Și așa este, a făcut ... pentru că atâta poate!