P Publicistica

Istoria dintre zidurile Coziei

Evaluare utilizator: 0 / 5

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă
 

În timpul lui Mircea (1408) au fost organizate județele Vâlcea și Motru (1415), Gorj – Islaș (1392). În anii 1388-1389 a intrat în posesia feudelor Amlașul, Făgărașul și Banatul de Severin, teritorii pierdute de predecesorii săi și de acum a alipit la Țara Românească, Dobrogea.

Mircea a ctitorit mânăstirile: Cozia (1388), Cotmeana (1388-1389), Snagov (1408). Mânăstirea Cozia are hramul „Sfintei Treimi”, a fost construită în anii 1387-1388 și a fost pictată în 1391. A fost sfințită în ziua de 18 mai 1388. Peste două zile la 20 mai 1388, Mircea a emis hrisovul în care se spunea că „ a binevoit domnia mea să construiască mânăstire la Călimănești pe Olt”. Pentru prima dată se menționează atestarea documentară a localității noastre. Aici, la Cozia, Filotei Monahul, fostul logofăt Filos al lui Mircea cel Mare, călugărindu-se a compus „Pripealele” considerate „cele mai vechi manifestări literare românești de limbă slavonă”. Iar în 1415 funcționa tot aici prima școală al cărei năstavnic era Sofronie, egumenul mânăstirii. De-a lungul timpului și alți călugări cozieni au avut preocupări culturale și au scris lucrări: Ieromonahul Isaia a scris „Acatistierul slavon” (1558), Macarie Cozianul a extras din slavonește „Lexiconul slavo-român” la 1649. Ghenadie egumenul a scris: „Miscelaneu”, „Pilde filozoficești”, „Cronologie”  în sec. XVIII.

De la Mânăstirea Cozia au ieșit și valoroși ierarhi, mitropoliți: Efrem  (1558-1566), Eftimie (1594-1603), Teodosie (20 mai 1668 – dec.1672; 1679 – 27  ian.1708), Vaarlam (24 dec.1672 – 25 aprilie 1679); Nifon (1850-1875) și episcopii: Dionisie (1653-1658), Ștefan (1679-1693),Clement (1735-1749).

Mânăstirea a fost vizitată de mai multe personalități din țară și de peste hotare. În anii 1517 și 1518 a vizitat-o Gavriil Protosul de la Muntele Athos care a scris lucrarea „Viața Sfântului Nifon” publicată în 1520 și în care printre altele sunt amintite și izvoarele minerale de la Cozia. În 29 iunie 1657 a vizitat-o Macarie, patriarhul Antiohiei, împreună cu diaconul Paul de Alep. Au mai vizitat-o scriitorii Grigore Alexandrescu, Mihai Eminescu, I.L.Caragiale, George Coșbuc, Octavian Goga, Alex. Vlahuță etc., savanții Gh. Marinescu, Henri Coandă etc. La 11 iunie 1966 a fost vizitată de N. Ceaușescu, secretarul general al P.C.R. și Chivu Stoica, președinte al Consiliului de Stat al R.S.România. Cu acest prilej în foișorul lui Mircea cel Mare, elevul Florin Zamfirescu din Călimănești, viitorul mare actor, a recitat poezia „Umbra lui Mircea. La Cozia” de Gr. Alexandrescu. După 1990 a mai fost vizitată de Ion Iliescu și Traian Băsescu, președinți ai României. În pronaosul bisericii se află cele două morminte: a lui Mircea cel Mare și al Teofanei, mama lui Mihai Viteazul.

În perioada 4 mai 1864 – 10 august 1866 preotul Radu Șapcă, revoluționarul de la 1848, a fost curator la Mânăstirea Cozia.

Dar Mânăstirea Cozia a avut și mult de suferit. A fost deteriorată și chiar incendiată în timpul revoluției de la 1821. Când armata turcească a trecut Dunărea pentru a înăbuși revoluția lui Tudor Vladimirescu a hotărât ca Divanul țării să se stabilească la Cozia. Între anii 1879-1894 mânăstirea a fost transformată în penitenciar, în care a fost internat renumitul Pantazescu Popescu, cel care a furat „Cloșca cu puii de aur” din Muzeul Național din București. În anii primului război mondial s-au expediat la Moscova obiecte de valoare ale mânăstirii, și tot atunci sub ocupația germană biserica a fost transformată în grajd de cai.

În incinta acestei mânăstiri de-a lungul timpului s-au construit două paraclise: Paraclisul lui Amfilohie din colțul de sud-est cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (15 august). A fost construit de egumenul Amfilohie  pe vremea lui Mihnea al II-lea Turcitul (sept.1571 – iulie 1583) și paraclisul lui Ioan Hurezeanu îl găsim în colțul opus, nord-est care are hramul „Toți Sfinții”. A fost construit de arhimandritul Ioan Hurezeanu, starețul Mânăstirii Hurez în anul 1710 pe vremea lui C.Brâncoveanu.