„Am copilărit acolo, iar dealurile, oamenii, obiceiurile sunt ca un altar pentru mine. Reprezintă totul! Deși, puteam să îmbrățișez o carieră universitară, deși am lucrt în cercetare la București, am preferat să vin aici, să fiu mai aproape de locurile acestea. Câmpia de la București nu mi-a spus nimica niciodată.

Faptul că se scrie despre Berislăvești, pentru noi, este un lucru excepțional, va dovedi viitorului că am fost cândva mulți, mai suntem câțiva acum, nu știu ce va fi în viitor. Trăim într-o societate în care se preferă să distrugem școli ca să aducem microbuze. Evident, se distrug vetrele satelor, școlile sunt din în ce mai puține și mai depopulate ...”