Marți, 22.01.2019 am fost la banca mea, care administrează contul societății și unde îmi desfășor tranzacțiile (adică plăți, plăți, plăți). Banca mea se numește Banca Transilvania și am ajuns aici în urmă cu doi - trei ani după o campaniei în forță pe care această bancă a făcut-o la implementarea unor noi servicii pe piața bancară românească. M-au zăpăcit de cap cu tot felul de asigurări și proiecte care m-au convins să renunț la colaborarea Raiffeissen și să alerg cu mare bucurie aici:

• banca noastră are grijă de clienții săi!
• banca noastră ajută clienții pentru susținerea afacerii!
• noi nu suntem ca Raiffeissen care aplică tarife scumpe, comisioane exagerat de mari!
• la noi consultanții și reprezentanții sunt amabili și profesioniști și orice problemă nu rămâne neînțeleasă!

Mirajul a ținut o perioadă scurtă până când am început să descopăr „mocirla” Băncii Transilvania de la Rm.Vâlcea! Amabilitatea și profesionalismul consultanților de la ghișee s-a dovedit a fi o Fata Morgana (cu excepția câtorva doamne care corespund tabloului ideal) restul se identifică ca fiind ... „dintr-o bucată”! Parcă aleși special să aibă nervi, să fie negri în cerul gurii și să urle din orice și pentru nimic!

În concluzie ...

Orice problemă ai pleci nerezolvat de la Banca Transilvania! Ultima porție de nervi a fost generată de popririle ANAF-ului. Care după ce își încasează banii „tărăgănează” comunicarea sistării, oferind Băncii Transilvania posibilitatea să mai încaseze încă odată poprirea. Primești explicația că banii încasați în plus rămân debit la ANAF.

Am vrut să discut cu consultanții și reprezentanții amabili dacă au vreun instrument care să stopeze această decizie imbecilă a ANAF-ului! După ce m-au plimbat pe la câteva birouri unde o „cucuvea” mi-a spus că o să aranjeze ea cu colegii să stopeze câteva zile încă o încasare de poprire: „dar mâine să-mi aduci neapărat de la ANAF decizie de sistare!” Am ajuns la ghișeele de jos unde o altă „cucuvea, încadrată la categoria dintr-o bucată” a apărut din birourile din spate și a început efectiv să urle la mine, să-mi spună: „Ce vrei, să mă duc eu la ANAF? Băi, băiatule dacă nu ai sistare îți oprim banii de zece ori. Care e problema, mă?!” Nervi, urlături pe capul acestei cucoane, paznicii se uitau și nu puteau interveni pentru că era de-a lor, colegele de la ghișeu la un moment dat i-au atars atenția că ... deja este pe arătură!  

Măsură există ...

Mi-a explicat o consultantă de la Raiffeissen Bank, de data aceasta elegant, calm și profesionist. Mi-a spus că banca lor, în situația încasării popririi din alte conturi de către ANAF, poate bloca o nouă sistare dacă se face dovada că aceasta a fost încasată. Dar Atenție! Banca nu anulează poprirea, se așteaptă tot confirmarea ANAF, dar nu se mai încasează banii de mai multe ori.

Umilință îndurată de pomană!

Dacă instituțiile statului ar fi corecte și ar plăti la timp serviciile prestate cu multă muncă, relația noastră cu ANAF, popriri și alte „atitudini arogante” ar fi   ... foarte relaxată! Soluția drămuirilor și responsabilitatea de contribuitori la pensiile părinților noștri, la salariile bugetarilor, la drumuri, la bugetul parlamentarilor, la cultură, etc. cred că ne califică la dreptul de a nu fi, măcar, certați, înjurați și umiliți!