P Politică

Ce scrie ziaristul Gh. Smeureanu despre Emilian Frâncu cu ocazia lansării documentului oficial pentru promulgarea Legii Presei în România

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă
 

Textul este public și reprezintă postfața lui Gh. Zmeureanu despre fostul deputat și senator de Vâlcea, Emilian Frâncu, la lansarea cărții ”A patra putere – Jurnalistul în căutarea propriului statut”, o documentare care stă la baza viitoarei Legi a Presei din România şi care reprezintă părerea față de un om pe care Democrația l-a ridicat atunci când a meritat și l-a coborât atunci când a greșit! Emilian Frâncu are multe lucruri bune care îl caracterizează ca un om instruit, intelectual, politician, manager și nu este corect să plătească în formă repetată pentru o greșeală despre care Democrația a aplicat, deja, măsurile de sancționare.

Este adevărat că încăpățânarea lui Emilian Frâncu de a intra în ”mocirla politică” postdecembristă l-a adus în situația de a fi și blamat. Nu ar fi ajuns aici dacă ar fi cunoscut infecția virală a capitalismului înainte de a intra în mocirlă, pentru că această tarla nu este un amvon cu impresii căruia să-i putem da numele de conștiință, ci este ”masa bogaților” unde cei mai ”șmenari”, cei mai unși cu alifii, cei mai ”cocalari” pot supraviețui, pot fi respectați și apreciați ca revendicatorii de peste noapte ai averii naționale. Ei bine, Emilian Frâncu a venit aici și datorită unor calități pe care ei nu le au, a vrut să se impună peste metehnele lor, dominate de calități pe care el nu le are!

Gh. Zmeureanu: ”Toți ziariștii buni, serioși, talentați, trebuie să-i fie recunoscători acestui inginer, fost parlamentar, fost primar, dar, mai ales, fost ziarist, actual cercetător, care are bunul simț, detașarea și sănătatea mentală de a nu ocoli la nesfârșit principala chestiune a presei noastre, anume statutul celui care o practică. Frâncu ne arată bârna din ochiul presei și ne atrage atenția că, dacă nimic nu se întâmplă, vor rămâne la nivelul secolului al XIX-lea când, după cum ne încredințează Balzac, jurnalismul nu era altceva decât ”o catapultă enormă pusă în mișcare de urile mărunte”.

Acest autor ne arată ce trebuie făcut pentru a schimba lucrurile. Frâncu nu are nicio teamă în a pune punctul pe „i”: „Ca o concluzie, se impune, cred, introducerea și în România a procedurii acreditării în profesie printr-o Carte de Presă care să confirme calitatea de jurnalist profesionist. Aceasta nu trebuie însă gândită ca o simplă legitimație, ci ca un element oficial, solemn, încărcat de drepturi, dar și de obligații”.

 

Realizat de SC Nartz SRL la comanda Partidului PRO România, Filiala Vâlcea. CMF 11200008