În județul Vâlcea, administrațiile locale au plătit în anul 2025 aproximativ 100 milioane euro pentru asistență socială, potrivit execuțiilor bugetare centralizate din date ale Ministerului Finanțelor. Din această sumă, 420,9 milioane lei au mers către cheltuieli legate de persoanele cu handicap, iar 18,9 milioane lei pentru ajutor social. Județul nostru are, conform statisticilor, aproximativ 340.000 locuitori și 89 de unități administrativ-teritoriale. Diferențele dintre localități sunt însă mari. În unele comune, peste 40% din bugetul analizat ajunge la plăți pentru handicap, în timp ce în orașe procentul este mult mai mic. Un lucru important de precizat este faptul că primăriile nu sunt cele care acordă certificatele de handicap. Încadrarea se face de comisii de specialitate din sistemul de asistență socială. Primăriile sunt însă cele care plătesc o parte din indemnizații și salariile asistenților personali, direct din bugetele locale. În câteva comune mici din sudul județului, plățile pentru handicap ajung la aproape jumătate din bugetul analizat, în una chiar depășind acest procent. Fapt îngrijorător, de altfel! În astfel de localități, o parte importantă din bugetul local ajunge să acopere indemnizații și plata asistenților personali. La polul opus sunt câteva orașe și comune unde ponderea acestor cheltuieli este mult mai mică (Călimănești 6,28%, Voineasa 7,4%, Perișani 8,3% și Câineni 8,37%). Diferențele țin în general de mărimea populației și de structura socială a localităților. În municipiul Râmnicu Vâlcea procentul este relativ redus, dar suma totală este cea mai mare din județ, pentru că orașul are și cea mai mare populație. Datele din execuțiile bugetare arată doar cheltuielile, nu și motivele exacte. Diferențele pot fi legate de structura populației, de îmbătrânirea satelor sau de migrația populației active. În comunele mici, câteva zeci de cazuri în plus pot schimba rapid procentele din buget. Pentru primării, impactul este direct: milioane de lei trebuie alocate anual pentru aceste plăți, bani care reduc resursele disponibile pentru investiții locale. În multe comune mici, aceste cheltuieli ajung să fie una dintre cele mai mari presiuni pe bugetul local, comparabile sau chiar mai mari decât unele programe de investiții. De aici apar și discuțiile frecvente dintre primării și autoritățile centrale despre modul în care sunt împărțite aceste costuri.

• Răzvan STOICA