Pe malul drept al lacului de acumulare de la Puru se află stațiunea Vidra. Aici se poate ajunge, pe drumul asfaltat pe Mănăileasa. Mai este și drumul vechi, accesul fiind mai anevoios dar spectaculos, pe Cataracte până la barajul de anrocamente, iar de acolo pe conturul lacului până la ce a mai rămas din ceea ce se dorea a fi „A doua Poiana Brașov” sau poate chiar o „Perlă a stațiunilor montane din Europa de Est”. De aici drumul neasfaltat se intersectează cu DN7A care duce la Domeniul Schiabil Transalpina și peste munte la Petroșani.
Din păcate, după 1989, tânăra stațiunea a ajuns în paragină. De fapt nu este o noutate pentru tot ceea ce s-a întâmplat în România prin distrugerea combinatelor, fabricilor și uzinelor, a agriculturii și chiar a turismului prin bunăvoința „aleșilor neamului” și a capitaliștilor străini care aveau tot interesul ca România să nu mai fie o țară producătoare, ci una de consum în care ei să-și exporte produsele.
Ceea ce trebuia să fie „Stațiunea Vidra” a căpătat în ultimele trei decenii o imagine dezolantă. Hotelurile, restaurantul, bucătăria, toate au fost devastate. Chiar și incinta arată ca după război.
Această stațiune, dacă ar fi reabilitată, ar putea asigura multe locuri de cazare pentru turiștii români și străini care ar veni la pârtia de schi aflată la vreo șapte kilometric în amonte, spre Obârșia Lotrului. În incinta pârtiei de schi nu prea este loc pentru ridicarea de hoteluri, deoarece, în cadrul fondului forestier, sunt multe proprietăți private. Dar cu două autobuze, de la stațiunea Vidra la Obârșia Lotrului și retur, s-ar putea asigura transportul turiștilor la pârtia de schi.
Păcat că o resursă foarte importantă la bugetul țării a fost lăsată în paragină, până în prezent au fost aduse tot felul de acuzații despre dezastrul de la Vidra, atât sindicatelor cât și primăriei. Adevărul este altul. Sindicatele au fost împiedicate ca să întreprindă ceva pentru stațiune, și asta timp de 10 ani, deoarece a fost un lung proces cu obștile de moșneni din zonă. Timpul a trecut și stațiunea a fost abandonată. Abia în 2019 procesul s-a încheiat, anulându-se obștilor titlul de proprietate și procesele verbale de punere în posesie și terenul a rămas al statului, iar clădirile stațiunii ale Confederației Naționale a Sindicatelor Libere din România. În urma acestei decizii, Primăria Voineasa a intabulat terenul, aproximativ 22 ha, aferent stațiunii și l-a trecut în domeniul public. Dar pentru repunerea în funcțiune a stațiunii Vidra, care ar putea oferi cam 1000 locuri de cazare prin hotelurile sale, restaurantul și cele cinci vile, este nevoie de un investitor serios.
În același timp ar putea fi amenajate zone de agreement, cu debarcadere, pe malul lacului de acumulare. Dar la toate acestea, ca și la zona domeniului schiabil, intervin, ca la români, alte probleme: Apele Române și Fondul Forestier. Poate Apele Române își vor da acceptul, dar cu Fondul Forestier vor fi piedici mult mai mari, deoarece acolo se află proprietăți private (unii din „stăpânii” acestor proprietăți, probabil, fiind „sus puși”)
Cu toate acestea, Soarele Răsare din nou la Obârșia Lotrului și Domeniul Schiabil Transalpina a fost deja repus în funcțiune, iar la Stațiunea Vidra se pare că a venit un investitor hotărât să repună stațiunea în drepturile sale. Dar la ceea ce va urma vom fi și noi martori și vă vom ține la curent!
