Decizia a fost luată de către conducerea Episcopiei Râmnicului datorită stării de sănătate a arhimandritului Vartolomeu Androni. Acesta suferă de un diabet avansat care i-a afectat destul de grav și vederea, la care se adugă alte diagnostice. Starea starețului și puterea de muncă deveniseră destul de neputincioase în fața unei agende încărcate de probleme.
Oferta Episcopiei Râmnicului a fost rămânerea în mănăstire cu toate privilegiile și înlocuirea cu alt călugăr mai tânăr tot din cadrul mănăstirii, lucru întâmplat în cursul lunii iulie 2018.
Nu a fost chip! Starețul a refuzat categoric realitatea și a trecut la contraofensivă. Pilele și tovărășiile din interiorul BOR ale fostului episcop Gherasim Cristea, trecut la cele veșnice, l-au ajutat, oferindu-i o victorie de scurtă durată. Vartolomeu Androni rămâne stareț la Cozia mai obraznic și mai ranchiunos în fața actualei conduceri a Episcopiei Râmnicului. Nu pentru mult timp, pentru că la sfârșitul toamnei lui 2018 este înlăturat oficial din funcție, locul fiind preluat într-un interimat de un nou egumen din cadrul mănăstirii.
Cine este Vartolomeu Androni?
Originar dintr-o comună brăileană, Latinu, la vârsta de 19 ani (anul 1971) este primit la Mănăstirea Cozia unde trece toate treptele mănăstirești, absolvă școlile. În anul 2000, la vârsta de 48 ani, după moartea fostului stareț Gamliil Vaida este numit în această funcție, devenind al 84-lea egumen din toată existența Coziei (1388 – 2019).
Om de bază în anturajul episcopului Gherasim Cristea este exarh la mănăstirile din Eparhia Râmnicului din anul 1989, președinte al Consistoriului Monahal (1989), arhimandrit, stareț, director al Seminarului Teologic „Sf. Nicolae” din Rm.Vâlcea (2004), profesor la seminar, disciplina „Îndrumări Misionare”. Personalitate foarte complexă, un om cult, exigent și foarte autoritar.
Le-a învățat pe toate, dar nu a învățat un singur lucru ... să se apropie și de Călimănești! Locul unde a trăit aproape toată viața ... Călimăneștiul fiind pentru acest stareț o oglindă care reflectă viziunea, sentimentele și realizările lui pentru viața mirenilor de aici.
Ei bine, trebuie să știți că 30% din tot ceea ce înseamnă zona turistică a stațiunii Călimănești – Căciulata aparține Bisericii! Zona turistică însemnând bogăția izvoarelor minerale, a apelor sulfuroase, bogăția peisajelor, a muntelui, a terenurilor pe care s-ar fi putut construi hoteluri și baze de tratament. Această personalitate a istoriei Coziei a fost în conducerea monahală toată perioada post decembristă, timp în care s-a derulat procesul de retrocedare în România. Vartolomeu Androni s-a înfruptat din averea publică a statului ca un disperat, a luptat pentru fiecare palmă de pământ pe care l-a rupt pentru interesele Coziei!
În timp ce turiștii din toată România se înghesuie în micuța zonă Cozia, acest demon își întinde nonșalant livezile imense de pomi fructiferi, își paște vacile pe sute de hectare din cea mai bună zonă de turism a țării. Iar, micii comercianți din localitate sunt ținuți înghesuiți pe o zonă foarte strâmtă, pentru că omul care a primit diplomă de onoare din partea Bibliotecii Orășenești se simte fericit când vede ce a realizat.
În partea de sud a paraclisului Amfilohiei din Sfânta Mănăstire Cozia se află, bine ascuns, o sală care adăpostește un bazin cu apă minerală sulfuroasă fierbinte. Aceasta iese proaspătă din pământul bogat și curge non-stop fiind la dispoziția călugărilor pentru relaxarea cu circuit închis!
Tot de numele starețului Vartolomeu Androni este legat și „bufful” imobiliar aplicat interesului general al orașului Călimănești atunci când a reușit retrocedarea în numele bisericii a insulei Ostrov, situată în fața hotelului Central. Un întreg resort reabilitat pe bani publici a fost transformat în loc de păscut vacile pentru Mănăstirea Ostrov. Au fost dărâmate ștrandurile de aici și alte obiective în numele lăcomiei și al bătăii de joc!
Cu toate astea dr. Vartolomeu Androni a fost numit cetățean de onoare al orașului Călimănești, iar toate instituțiile locale culturale se „miorlăie” pe lângă el oferindu-i titluri și distincții. Rușine!
