Din păcate, după evenimentele din decembrie 1989, schimbarea regimului nu a însemnat neapărat ceva bun pentru diverse instituţii, întreprinderi, cultură și în general pentru ceea ce se denumeşte generic ”patrimoniul material şi imaterial”. În special, ultima categorie a avut mult de suferit şi unele pierderi produse din cauza lipsei unei legi adecvate sunt astăzi irecuperabile.

În anul 2008, la iniţiativa deputatului inginer Emilian Valentin Frâncu, sprijinit in demers de parlamentari de la diverse partide, Parlamentul României a adoptat LEGEA nr. 6/2008, LEGE  privind regimul juridic al patrimoniului tehnic şi industrial.

Astfel, noua Lege reglementa regimul juridic dar şi protejarea acestui segment cultural ca făcând parte din întreg patrimoniul cultural naţional.

Totodată se definea patrimoniul tehnic și industrial ca totalitatea bunurilor mobile, imobile și a unor ansambluri ale acestora, reprezentând mărturii semnificative ale activităților tehnice și de producție care au stat la baza evoluțiilor socioeconomice ale societății umane, de la primele manifestări preindustriale și până în prezent.

În patrimoniu patrimoniul tehnic și industrial au fost incluse: ”construcțiile industriale în care se păstrau componentele materiale și sau funcționale ale unei activități tehnice și de producție determinate: ateliere, hale, depozite, turnuri de apă, centrale electrice și altele asemenea;  construcțiile civile, alte clădiri în relație cu producția industrială, de tipul locuințe, clădiri cu caracter administrativ, religios sau folosite pentru educație ori recreere; zonele de exploatare și prelucrare a resurselor naturale de subsol sau de suprafață,  construcțiile pentru transporturi și infrastructuri; diversele mașini, instalații, linii tehnologice, utilaje, alte componente materiale sau ansambluri ale acestora”.

De asemnenea, prin această Lege s-a evidenţiat şi faptul că Ministerul Culturii și Cultelor, serviciile publice deconcentrate ale acestuia și Institutul Național al Monumentelor Istorice vor elabora și desfășura programe pentru identificarea, clasarea, cercetarea și punerea în valoare a bunurilor de patrimoniu tehnic și industrial.

S-a stipulat şi un fapt extrem de important şi anume că intervențiile asupra bunurilor de patrimoniu tehnic și industrial clasate se pot realiza numai în condițiile în care nu este afectată integritatea istorică sau autenticitatea acestora.

Dacă această lege era funcţională şi aplicată încă din 1989, nu mai aveam acele distrugeri ireparabile aduse unor moşteniri ale trecutului, din care amintim celebrele mori din Costeşti, minele de la Popeşti şi Cuceşti, podurile de pe Olt şi Lotru, dar chiar şi o parte din fostul patrimoniul al Sodei şi al Oltchimului, ca să nu vorbim decât de judeţul nostru, Vâlcea.

Pe total, în întreaga ţară, pierderile sunt uriaşe. Totuşi, trebuie să recunoaştem că, în urma iniţiativei deputatului Emilian Valentin Frâncu, au fost salvate de la distrugere, multe edificii, martore ale trecutului tehnico-industrial al României!

Realizat de SC Nartz SRL, la comanda PRO România filiala Vâlcea, CMF - 11200008