În secolul XX Călimăneştiul nostru a avut mai multe personalităţi proeminente, printre care un loc însemnat l-a ocupat stareţul Mănăstirii Cozia, Arhimandritul Gamaliil Vaida. Anul acesta (2019) s-au împlinit 12 ani de la încetarea sa din viaţă.
Ardelean de origine, din fragedă tinereţe a devenit călimăneştean, petrecându-şi viaţa şi activitatea la ctitoria lui Mircea cel Bătrân (1386-1418), la Mănăstirea Cozia. S-a născut la 20 iulie 1929, în ziua în care creştinii ortodocşi îl serbau pe Sf. Ilie, în satul Leurda, comuna Garboul din judeţul Cluj. Părinţii săi Ion şi Maria, ţărani ardeleni, buni creştini şi harnici gospodari, au avut zece copiii, patru băieţi şi şase fete; Gavril (viitorul stareţ), a fost cel întâiul născut. Din cei 4 băieţi, trei au intrat în oastea Domnului: Gavril, viitorul stareţ, Ioan, preot la parorhia Rugăseşti, judetul Cluj şi Vasile preot la parorhia „Sf. Nicolae” Copou (ctitoria lui N. Iorga) din Iaşi.
Gavril a făcut cele 7 clase primare în comuna natală; i-a plăcut să înveţe; s-a aflat printre premianţii şcolii. Nu împlinise încă 18 ani când şi-a îndreptat paşii spre un lăcaş monastic. A bătut la uşa Mănăstirii Cozia, unde era stareţ Arhimandritul Germano Dineata (1 septembre 1942 – 1 mai 1949). A fost primit cu mare bucurie de acesta, care era un mare teolog, iubitor de cultură şi gospodar. După 2 luni i-a venit adresa cu numărul 9734 din 21 iulie 1947 din partea Episcopiei Râmnicului şi Argeşului prin care se confirma primirea sa în obştea coziană.
Fiind o fire ascultătoare şi harnică, peste 2 ani, în ziua de Sf. Gheorghe 23 aprilie 1949 a primit tunderea în monahism şi prenumele de „Gamaliil”. În anul următor (1950) protosinghelul Calinic Balan, noul stareţ, l-a trimis să studieze la Seminarul monahal de la Mănăstirea Neamţ. Aici a învăţat şi meseria de sculptură. După absolvirea cursurilor (1954) revine la Mănăstirea Cozia şi intră în orânduiala monahală cotidiană. Dar noul monah era dornic să înveţe, să studieze mai departe. Era o fire curioasă şi însetată de a cunoaşte cât mai mult din tainele învăţăturii lui Iisus Hristos. Actualul stareţ Calinic Bălan (1 mai 1949 – 1 septembrie 1950 ; 1 septembrie 1952- 9 iulie 1959), văzând dorinţa sa arzătoare de a continua studiile, obţine aprobarea de la Episcopie, ca să îl trimită pe Gamaliil Vaida, să studieze mai departe. Şi începând cu anul 1955 el a fost admis ca student la cursurile de zi la Institutul Teologic din Bucureşti. A fost un student sârguincios ; şi-a petrecut timpul liber prin biblioteci. După 4 ani, a absolvit cursurile, iar în iunie 1959 şi-a susţinut şi lucrarea de licenţă apreciată de comisie cu calificativul ,,magna cum laude’’. Din prefaţa valorosului opus aflăm că, dânsul „ …a fost cel dintâi care a scuturat praful de pe hristoavele Coziei, care se aflau în Arhivele Statului şi ale Academiei”. Aceasta lucrare este scrisă numai pe baza documentelor de arhivă cercetate de dânsul. Mănăstirea Cozia este socotită ca una din cele mai valoarase lucrări scrise în a doua jumătate al sec. al XX-lea despre ctitoria lui Mircea cel Bătrân.
După terminarea studiilor şi susţinerea tezei de licenţa se întoarce la Mănăstirea Cozia. Dar … peste puţin timp, la 10 iulie 1959 a fost numit stareţul acesteia în locul ecumenului Calinic Bălan. Abia peste 10 zile (la 20 iunie 1959) împlinea vârsta de 30 de ani; era printre cei mai tineri stareţi din ţară şi fusese chemat să conducă una din cele mai mari şi importante mănăstiri din România, aşa cum era socotită pe vremea aceea, Cozia. A rămas în această funcţie mai bine de 4 decenii (41 de ani) până la sfârşitul vieţii sale. A avut cea mai longevivă stăreţie din cei 83 de ecumeni ai Coziei (perioada 1388-2000).
Încă de la început, noul stareţ avea să întâmpine multe greutăţi. Cea mai gravă s-a ivit chiar în 1959, anul instalării sale în fruntea obştii coziene. În acel nefast an (1959) a apărut Decretul 410/1959 care a adus la sfâşierea trupului Bisericii. Acest decret prevedea scoaterea din mănăstiri a mai mult de jumatate din efectivul total al călugărilor şi călugăriţelor. Mănăstirea Cozia a fost şi ea secătuită, căci din cei 30 de vieţuitori conform decretului trebuia să rămână doar 4 (!). Tânărul şi proaspătul stareţ Gamaliil Vaida a bătut atunci pe la uşile episcopiei, mitropoliei şi chiar patriarhiei pentru a-şi păstra obştea călugărească. În urma numeroaselor sale intervenţii a reuşit să păstreze 8 călugări, iar Mănăstirea Cozia să nu îi fie trecută în „rândul muzeelor”. S-a permis, ca la aceasta să se săvârşească slujbele religioase în sărbătorile creştineşti.
Stareţul Gamaliil Vaida a fost un mare teolog, cărturar şi gospodar, cum vom vedea mai departe. În timpul egumeniei sale au continuat unele lucrări începute cu un an inainte (1958) : consolidarea zidurilor exterioare ale mănăstirii şi clădirilor cât mai aproape de forma lor originală, refacerea instalaţiilor sanitare şi electrice, amenajările spre râul Olt, etc. În continuare s-au executat lucrări mai grele : repararea paraclisului lui Amfilohie, care era fisurat pe toate părţile, având bolțile crăpate şi grinzile de lemn putrezite ; apoi s-au înlocuit cărămizile aparent degradate, s-a efectuat suprabetonarea calotei şi s-a reparat şarpanta şi acoperişul cu scânduri de stejar, etc. De asemenaea s-a restaurat colţul de nord al chiliilor şi paraclisul lui Ioan Hurezeanu şi vechea bucătărie brâncovenească. În anii 1960-1962, s-a amenajat malul drept al Oltului din dreptul mănăstirii şi zonele exterioare ale complexului monastic prin executarea zidurilor de protecţie; scările de piatră spre râul Olt, etc. În anul 1970, în toate încăperile din incinta mănăstirii, s-a introdus încălzirea cu centrală termică proprie, pentru care s-a cheltuit 550. 000 din fondurile proprii. Peste 7 ani (1977) s-a înlocuit cu tablă de aramă acoperişul de şindrilă (putrezit) la clădirile chiliilor.
În anul 1983, s-a elaborat proiectul de amenajare a muzeului şi tot în acel an, s-au executat lucrările şi a fost dat în folosinţă. În vederea aniversării a 600 de ani de la urcarea pe tron a lui Mircea cel Bătrân (23 septembrie 1386), la 9 iunie 1983, au început lucrările de conservare şi restaurare a picturilor murale. Acestea au fost terminate în preajma evenimentului aniversar, în anul 1986.
De-a lungul secolelor Mănăstirea Cozia a fost vizitată de numeroase delegaţii din ţară şi de peste hotare. Şi în timpul stareții lui Gamaliil Vaida, ctitoria lui Mircea cel Bătrân, a continuat să fie vizitată. Amintesc doar una din însemnatele vizite. În ziua de 11 iunie 1966, au vizitat această mănăstire N. Ceauşescu, Secretat General al P.C.R. (1965-1989) şi Ghivu Stoica, Preşedinte al Consiliului de Stat (24 martie 1965 - 9 dec 1967). Stareţul Gamaliil le-a prezentat mănăstirea şi le-a vorbit cu multă însufleţire despre Mircea cel Bătrân, eroul de la Rovine, întregitorul de ţară şi mare gospodar al Ţării Româneşti. A urmat apoi în cerdacul lui Mircea, situat deasupra muzeului lângă râul Oltul, recitarea poeziei lui Grigore Alexandrescu, „Umbra lui Mircea. La Cozia”, de către elevul Florin Zamfirescu, viitorul actor şi rector al Academiei de Teatru din ţara noastră. Înalţii oaspeţi au fost profund impresionaţi şi emoţionaţi de magistrala interpretare a elevului nostru călimăneştean. Oaspeţii au mulţumit elevului şi stareţului pentru primirea plină de respect şi patriotism local. La plecare au semnat în cartea de aur a mănăstirii.
În primăvara anului 1980, mă chemă urgent „să-mi arate ceva foarte important pentru staţiunea noastră”. Mă aştepta pe malul Oltului în dreptul mănăstirii. Se făceau escavări în acestă zonă pentru consolidarea zidului de protecţie. Şi în groapa realizată prin escavare se aflau o mulţime de izvoare cu apă minerală sulfuroasă. Văzându-i mirarea şi îngrijorarea, îl invit să mergem mai sus, unde se construia barajul hidrocentralei Turnu. Şi la capătul vestic al acestuia se afla o groapă mai mare în pereţi căruia se iviseră o mulţime de izvoare tot cu apă minerală sulfuroasă. Şi ca să îl liniştesc îi explic că, în această zonă a staţiunii există o pânză freatică de ape sulfuroase, aşa cum ne-au dovedit-o forajele care s-au efectuat la Călimăneşti, Căciulata şi Cozia. Am apreciat interesul stareţului nu numai pentru cele bisericeşti, ci şi pentru staţiunea noastră balneară.
Peste ani, în perioada 1996-1998 arhimandritul Gamaliil Vaida împreună cu inginerul Ion Mihăilă, au reuşit să reclădească Mănăstirea Cozia veche ctitorită cândva de tatăl lui Mircea cel Bătrân, Radu Vodă (1377-1383), din care rămăseseră doar câteva ziduri stinghere. Peretele vestic din pronaosul bisericii adăposteşte chipurile ctitorilor: în partea de sud se află portretul stareţului Gamaliil, iar înspre nord cel al inginerului. Ion Mihăilă împreună cu părinţii, sora şi fratele său.
Dar stareţul arhimandrit Gamaliil Vaida a fost şi un mare cărturar. A publicat multe articole cu caracter teologic şi istoric în revistele de specialitate şi în presă. Ne-a lăsat şi câteva cărţi : Mănăstirea Cozia (lucrare de licenţă, 1959), Mănăstirea Cozia ieri şi azi (în 2 ediţii 1977 şi 1983), Mănăstirea Cozia vestita ctitorie a lui Mircea Voievod cel Mare 600 de ani de existenţă (1986) ; Oltul,Cozia şi Mircea în versurile poeţilor noştri (1994), Învăţătura sfântă, adica scântei şi dumnezeieştii liturghi. Tălmăcire de pe limba grecească pe limba rumânească de Ieremia Cacavele, dascăl (1998), pliante cu istoricul mănăstirilor Cozia, Turnu şi schitul Ostrov, etc. Către sfârşitul vieţii, pe masa sa de lucru se afla un manuscris rămas de la Ghenadie, arhimandrit cozian din anul 1747 intitulat „Ithia” sau „Ieropolitica”, o traducere din limba rusă după o ediţie din anul 1712. Această traducere în versuri are o mare importanţă literară, pentru că la acea epocă erau puţini care scriau poezii în limba română. Gamaliil intenţiona să o transpună in alfabetul latin.
Înainte de tragicul sfârşit i-am făcut o scurtă vizită. Era vineri 9 iunie 2000, ora 10.30. Nu am ştiut că va fi ultima (!). Printre altele i-am pus întrebarea: „Mănăstirea Cozia a fost vreodata închinată la vreuna din mănăstirele de la Muntele Athos sau Locurile Sfinte?” Răspunsul a venit imediat şi hotărât: ,,Nu (!) Mănăstirea Cozia nu a fost niciodată închinată peste hotare (!)”.
Pentru prodigioasa sa activitate pe multiple planuri a fost răsplătit de conducerea bisericii cu hirotonii şi ranguri onorifice, ierodiacon (1957), ieromonah (1959), protosinghel (1964). La 17 sep 1964, P.F. Iustinian, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Românești, (1948-1977) i-a acordat „Crucea patriarhală” prin gramata patriarhală. În 1973 i s-a acordat rangul de arhimandrit.
Duminică, 18 iunie 2000, după-amiază, în prima zi de Rusalii Arhimandritul Gamaliil Vaida, stareţul Mănăstirii Cozia a trecut la cele veşnice, la vârsta de 71 de ani. Începutul şi sfârşitul vieţii sale s-au petrecut în măreţe zile de sărbătorii creştineşti (Sf. Ilie şi Rusaliile). Marţi, 20 iunie 2009 a avut loc înmormântarea în cimitirul bolniţei de la Cozia. Cu acest prilej Arhimandritul Dr. Vartolomeu Androni a exprimat alese cuvinte izvorâte din adâncul inimii şi un solemn angajament pentru viitor : „Pentru obştea coziană exemplul Părintelui Stareţ Gamaliil Vaida rămâne veşnic viu ca un fir călăuzitor. Cei care am rămas vom duce pe mai departe opera şi simbolul întărit şi consolidat de Prea Cuvioşia Sa” …
Către sfâşitul anului 2000, Bunul Dumnezeu a orânduit în funcţia de stareţ un bun român, desăvărşit teolog, destoinic cărturar şi gospodar în persoana Arhimandritului Dr. Vartolomeu Androni, care vieţuise, în acest lăcăș monastic de aproape trei decenii (din anul 1971). Noul stareţ împreună cu obştea coziană au continuat operele predecesorului. Menţionăm doar câteva din realizările ultimilor şapte ani la care şi-a adus contribuţia noul egumen: renovarea completă a tencuielilor interioare şi exterioare din întreaga cetate a Coziei, schimbarea pardoselelor putrezite din lemn cu altele din beton armat, renovarea şi punerea în funcţiune a beciurilor şi pivniţelor existente ce se aflau în paragină, realizarea încălzirii geotermale, extinderea instalaţiei de încălzire în atelierele de tâmplărie şi sculptură, refacerea completă a cimitirului eroilor, realizarea trapezei pictată, modernizarea muzeului, etc. În şiragul marilor realizări ale noului stareţ se mai înscriu: băile minerale cu apa termală sulfuroasă (bazinul), ce se află în partea de sud a paraclisului Amfilohiei şi gospodărie anexă modernă situată în colţul nord-vestic al cimitirului eroilor.
În ziua de sâmbătă, 16 iunie 2007, la ora 10.30 la Mănăstirea Cozia Stareţul Arhimandritul Dr. Vartolomeu Androni, a săvârşit împreună cu un sobor de preoţi o slujbă de pomenire în memoria Arhimandritului Gamaliil Vaida, care ne-a părăsit în urmă cu 7 ani. Au asistat la acest important moment şi cei doi fraţi ai răposatului, preoţii Ion şi Vasile împreună cu familiile lor.
