(Sursa foto cultural.bizi.ro)
În prima jumătate a secolului XX o parte din birjarii Călimăneștiului, pe lîngă meseria lor de a plimba boierii veniți la odihnă și tratament în stațiune, se ocupau și de băile minerale sulfuroase. În cartierul Vărzărie al localității erau renumiți din acest punct de vedere frații Poterași, porecliți „ai lui Țăruși”. Erau patru frați: Vasile, Andrei (Drușcă), Gheorghe și Ion; toți patru aveau câte o trăsură și doi cai și se ocupau cu birjeria. Dintre aceștia , doar Vasile, Drușcă și Ion se mai ocupau și cu băile minerale sulfuroase. Aceștia aveau în gospodăria lor din Vărzărie câte o baracă în care se aflau două căzi din lemn, iar alături un cuptor pentru ars pietrele și un rezervor (butoi) pentru apa minerală.
În fiecare dimineață, la ora 5, cei trei birjari, Vasile, Drușcă și Ion mergeau cu caii pe care înșeuase pe fiecare câte două butoiașe de lemn de câte două vedre fiecare, la Valea Puturoasă. Aceasta se afla la confluența cu Valea Satului și la circa 1,5-2 km vest de Biserica Veche din Deal. Umpleau butoiașele cu apă minerală sulfuroasă rece și o depozitau în butoaiele mai mari din gospodăriile lor. Băile le pregăteau soțiile birjarilor. Turnau apă minerală în căzile de lemn și o încălzeau cu pietre încinse în cuptor. Temperatura apei era măsurată cu termometrul de baie, dar mai frecvent se folosea „cotul” băieșiței. Ea își introducea cotul drept în apa minerală și își dădea seama ca să fie la temperatura corpului ei. Efectuarea băilor se făcea treptat: la începutul sejurului temperatura și durata erau mai mici (10-15 minute, 36-37 grade Celsius) și se creșteau apoi treptat, ajungând la 25-30 de minute ca durată și la 38-40 de grade Celsius temperatura. Se efectuau circa 25-30 de băi pe sejur; duminica și la mijlocul săptămânii se făcea pauză. Criteriul curativ privind efectul băii era apariția transpirațiilor pe față și roșeața tegumentului la partea superioară – toracelui și a feței. Băile se făceau numai în prima jumătate a zilei. Sezonul începea la 1 iunie și se încheia la 15 septembrie. Boierii care dispuneau de fonduri bănești preferau să facă tratamentul balnear pentru bolile reumatismale și tulburările circulației periferice la gospodăriile birjarilor. Aceștia spuneau că sunt mai bune, mai eficace. Această metodă empirică a bolilor minerale s-a practicat de către birjarii noștri până la mijlocul secolului al XX lea.
Valea Puturoasă se afla la circa 900 metri de confluența cu Valea Satului, unde există contactul dintre orizontul inferior conglomeratic și orizontul superior marno- grezos în formațiuni eocene. În vecinătatea acestui contact, pe ambele maluri ale pârâului Puturoasa se află o linie de izvoare pe o lungime de 150 de metri, cu apă cloro-sodică, sulfuroasă, brom-iodurată.
