Undeva în amonte de localitatea Mălaia (județul Vâlcea), se află confluența râului Latorița cu Lotru. Pe cursul inferior al acestui râu se află satul Ciunget și vestita Uzină hidroelectrică „Lotru”, despre a cărei epopee este bine de vorbit oricând.
Cum treci de uzină te întâmpină cu măreția sa, muntele! Șoseaua, la început în stare bună și asfaltată, șerpuiește pe la baza versantului stâncos, flancată de partea cealaltă de râul Latorița cu apa sa limpede ca de cristal. Pătrunzând printre versanți, decorul munților începe să te încânte, iar adesea peste murmurul apelor se suprapune tumultul micilor cascade. Spectacolul te frapează de la început și te face să crezi că nu vei regreta această incursiune pe minunata vale a Latoriței pe care cândva se desfășura un întreg șantier pentru construcția barajelor de la Petrimanu și Galbenul, inclusiv cu galeriile de captare a apelor din râurile Olteț și Galbenu și pomparea în lacul de acumulare de la Vidra.
Apoi șoseaua traversează valea și urcă în serpentine pe lângă celălalt versant, pătrunzând adesea adânc în stâncă. Întâlnești pe parcurs numeroase cascade care te încântă cu tumultul lor, dar și cu jocul fascinant al rostogolirii apelor peste pietrele lucioase și apoi al căderii în gol în apa Latoriței. Astfel, decorul din regatul văii Latorița este descris de peticul albastru al cerului care se zărește între crestele muntelui, verdele brazilor și molizilor, stâncile cenușii, pâlcurile de nori ce se perindă agale, iar fondul sonor este realizat, ca o adevărată simfonie a naturii, de susurul izvoarelor, tumultul cascadelor și framătul pădurii.
Undeva mai sus întâlnești cascada „Apa spânzurată”! Ce frumusețe! Ce spectacol ne poate oferi „mama natură!” Și mă întreb retoric, oare „stăpânii” acestui pământ românesc nu-și cunosc frumusețile țării de nu le valorifică în favoarea poporului? Aceste minunății ni le oferă mama natură gratuit. Rolul omului este doar să le amenajeze turistic și să le mediatizeze pentru ca turiștii din țară, dar și din întreaga lume, să se bucure de existența lor. Natura nu ne cere nici impozit, nici TVA, ne oferă totul gratuit, dar noi nu suntem în stare să-i primim cu brațele deschise minunata ofertă! Din păcate, cu cât înaintezi spre amonte, calea de acces este din ce în ce mai dificilă și plină de gropi.
Mai sus, întâlnești barajul în arc din beton și lacul de acumulare de la Petrimanu. În stânga, în sensul de înaintare spre amonte, se află ruinele hotelului de la Petrimanu. A fost construit (ca și blocurile de la Voineasa) pentru cazarea muncitorilor, apoi redate turismului. Din păcate, după 1989, ca de altfel în multe părți ale țării, aceste mărețe construcții ce puteau dezvolta un turism adevărat și profitor pentru România, au rămas de izbeliște și acum zac în paragină ca niște ruine antice.
Frumusețile naturii continuă să te frapeze. La coada lacului de la Petrimanu se face o ramificație pe lângă versantul celălalt. Aici este o tăbliță pe care scrie că e proprietate privată. Se pare că aparține unui austriac sau neamț. A venit cumva cu pădurea și muntele din Austria sau Germania? Adică el este stăpân pe pământul meu pe care strămoșii l-au apărat cu viața și l-au botezat (stropit) cu sângele lor? Ce paradox! Ce anomalie omenească! Puțin mai sus se face o altă ramificație spre Curmătura Oltețului. Pe acest drum se trece peste creasta muntelui și se coboară spre Cheile Oltețului și se ajunge la Peștera Polovragi. Înaintând către amonte pe Latorița, ajungi într-o zonă de vis, barajul și lacul Galbenul! Din păcate drumul este distrus de tractoarele care au tras buștenii de brad care se află înșirați pe marginea drumului. Oare de ce n-au exploatat în regim de urgență, românii, în doi–trei ani pădurea care se preta pentru exploatare, apoi să fii sistat această operațiune și să fii dezvoltat turismul?
Cred că mai mulți bani s-ar fi câștigat din turismul românesc decât din pădurile vândute, jefuite și distruse de firmele străine. Se amenaja drumul, se amenaja accesul la cascade, se făceau locuri de cazare, locuri de agrement etc. Se punea un preț la intrare cu mașina, se închiriau spații de cazare dar și de agrement și din taxe și impozite România câștiga. Dar de ce să ne complicăm când pot câștiga doar străinii, de parcă ei l-ar fi implorat pe Dumnezeu să ne ude pădurile ca să crească!?
