Mănăstirea Cozia – cu hramul Sfânta Treime - rămâne una dintre cele mai autentice valori ale arhitecturii bisericești, o adevărată perlă a Oltului, ce dăinuie de peste 600 de ani pe pământ românesc întărind în fiecare zi spiritualitatea românească. În locul acesta mirific, unde pelerini de pretutindeni ajung în orice anotimp al anului, în această vatră monahală a Olteniei, se pare că cerul a coborât pe pământ, iar cei care ajung aici trăiesc sentimentul opririi în loc a timpului în care trăim.

Părintele stareț Veniamin Luca a avut amabilitatea să ne răspundă la câteva întrebări. Interviul a fost ca o sinteză a trecerii timpului și peste aceste locuri.

Cozia-Info: Părinte Stareț, Cozia nu stă pe loc, aici pe lângă viața spirituală în permanență este câte ceva de făcut! Ce lucrări au fost realizate în ultima vreme la Mănăstirea Cozia ?

„În ceea ce mă privește vă voi enumera anumite lucrări majore pe care le-am coordonat din momentul  în care am fost numit stareț al acestei Sfinte Mănăstiri, adică de la 1 noiembrie 2018, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Dr. Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului.  S-au demarat următoarele lucrări :

1. Continuarea pavării curții secundare a Mănăstirii cu piatră, lucrare începută în cursul anului 2018 sub oblăduirea Preacuviosului Părinte Stareț Dr. Vartolomeu Androni.
2. În curtea principală s-au făcut două lucrări mai importante :

• S-a modificat aspectul spațiului verde cu ronduri de flori și pomi ornamentali.
• S-a modificat, de asemenea, în fața Bisericii Mari aspectul platoului cu bordură semicirculară și cu bănci fixe, renunțându-se la aspectul dreptunghiular și la băncile mobile.

3. Amenajarea a patru camere pentru cazare la parterul clădirii – arhondaric (spațiu de primire pentru pelerini și vizitatori).
4. În clădirea denumită „Pavilion Bibescu”, s-au făcut următoarele lucrări :

• s-a amenajat o sală de conferințe;
• s-a mai amenajat  o sală de mese pentru personalul civil angajat al mânăstirii și pentru alte persoane cărora li se poate servi o hrană caldă ca semn de ospitalitate din partea Sfintei Mănăstiri;
• s-au adus îmbunătățiri substanțiale prin schimbarea geamurilor și ușilor de la trapeză, sala de conferințe, holul de acces, camera-arhivă și camera destinată activităților administrative. Înlocuirea s-a realizat cu firmă de specialitate ce a pus la dispoziție tocărie și uși din lemn masiv multistratificat.

5. Altă lucrare constă în pregătirea terenului dinspre râul Olt pentru amplasarea în viitor a unui altar de vară și amenajarea unui părculeț ce va prelungi zona de vizitare dinspre râu. S-a început cu decopertarea terenului (fusese o mică livadă de meri acolo).”

Cozia-Info: Cum ați defini pe scurt Mănăstirea Cozia ?

„Sfânta Mănăstire Cozia este, în primul rând, ctitoria unui voievod român a cărui viață a fost crucială pentru existența poporului și, în definitiv, a statului  român. Voievodul? Desigur, ne referim la Mircea cel Bătrân, cum îl numesc cronicile, sau Mircea cel Mare, cum îl numesc cei ce vor să îi laude numele și faptele de vitejie.

În al doilea rând, fără a i se scădea din importanța istorică, Sfânta Mănăstire Cozia a fost pentru mult timp loc de desăvârșire a monahilor, după modelul oferit de rânduiala isihastă, a Rugăciunii lui Iisus neîncetate, așa cum a fost ea preluată de la Sfântul Munte Athos, dar mai ales făcută cunoscută de către Sfântul Nicodim de la Tismana, mare misionar pe tărâmurile românești. Fapt interesant și de notat este că Sfânta Mânăstire Cozia a fost sfințită de către Sfântul Nicodim la 18 mai 1388. Să mai spunem, doar ca titlu informativ, că Sfânta Mânăstire Cozia a fost pentru multe secole locul unor mari realizări artistice și culturale, precum: pripealele monahului  Filotei Cozianul, Epitaful de la Cozia care se găsește la Muzeul de Artă din București, „Lexiconul slavo-românesc” al lui Mardarie Cozianul, școala  catehetică  pentru preoții din mediul rural, precum și școala de cântăreți, tipografia coziană din primele decenii ale secolului XX etc.

Nu  în  ultimul rând, Sfânta Mănăstire Cozia este  în egală măsură loc de rugăciune prin săvârșirea sfintelor și dumnezeieștilor slujbe, precum și loc de reculegere, chiar adevărată liniștire în pofida tumultului zgomotos al lumii de astăzi; loc de regăsire a unor valori istorice și culturale pe care încercăm să le punem în evidență; loc de spiritualitate nu afișată ostentativ, ci de spiritualitate decurgând din împlinirea datoriei religioase de a sluji lui Dumnezeu și oamenilor. Nu putem să ne lăudăm cu o duhovnicie consacrată a locului, ci recunoaștem că primim pe fiecare om pentru sfătuire duhovnicească, îndrumare, spovedanie, împărtășanie, rugăciuni necesare și alte lucrări duhovnicești de acest fel. De rezultatul final al acestor acțiuni se ocupă în mod plenar Sfânta Treime, Maica Domnului, Sfinții Îngeri și toți Sfinții.

Trebuie să menționez faptul că nu se poate da o definiție Sfintei Mănăstiri Cozia. După posibilitatea mea de a mă exprima, Sfânta Mănăstire Cozia este loc cu încărcată valoare istorică, destinat rugăciunii, liniștirii și regăsirii de sine a fiecărui om care calcă pragul sau care vrea să se dedice vieții monahale.”

Ce are ea miraculos ?

„Dacă prin termenul miraculos vă referiți la lucrarea lui Dumnezeu văzută și nevăzută în viața Mănăstirii, în primul rând cred că este săvârșirea celor șapte Laude bisericești încununate de săvârșirea Sfintei și Dumnezeieștii Liturghii după rânduiala bisericească. În al doilea rând, reprezintă o adevărată minune faptul că ctitoria principală a Voievodului a rămas în picioare fără prefaceri semnificative ale arhitecturii (știm că pictura a fost restaurată între anii 1983-1986); de asemenea, viața monahală s-a desfășurat cu foarte puține întreruperi de la întemeierea mănăstirii  până astăzi, ceea ce cred că este un fapt minunat istoric, cultural și duhovnicesc, o dovedire a lucrărilor lui Dumnezeu în timp. Tot minunat și special este faptul că, datorită  inițiativei  Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Dr. Varsanufie, la nivelul întregii Eparhii, s-a stabilit ca icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni, numită ”Îndrumătoarea” din secolul XVIII, aflată pe iconostasul Bisericii „Sfânta Treime”, să fie cinstită cu o sărbătoare în calendarul bisericesc, pe data de 4 august. Prin aceasta, valoarea sa istorică este sporită cu o valoare liturgică, recunoscându-se rolul Maicii Domnului de mijlocitoare către  Hristos pentru întreaga lume, dar și de mamă a Bisericii și a monahilor și monahiilor.”

Cozia-Info: De ce este unică?

„În primul rând, pentru că este singura ctitorie de secol al XIV-lea ce a rămas în picioare – după cum am spus – fără prefaceri semnificative. În al doilea rând pentru că este locul de îngropare (necropola) unui mare voievod român, Mircea cel Bătrân.”

Cozia-Info: De Paște oamenii se preocupă  de cadouri, ouă roșii, mâncare bună. Cum se trăiește Paștele cu adevărat?

„Trebuie recunoscut faptul că, odată cu desființarea comunismului, oamenii s-au eliberat și din punct de vedere religios. Ca atare, observăm că în multe cazuri, oamenii pun accentul pe viața religioasă, procurarea de cadouri, precum și preocuparea pentru tradiții și mâncăruri tradiționale fiind secundară. Trăirea sărbătorilor pascale în mod autentic este o stare personală. Biserica recomandă participarea la Slujba Învierii și celelalte rânduieli bisericești; recomandă de asemenea conștientizarea că sărbătoarea este mărturisirea credinței în Înviere.”

Cozia-Info: Sărbătoarea Învierii este un moment bun să iertăm, să ne împăcăm cu cei care ne-au greșit sau cu cei cărora le-am  greșit?

„Într-adevăr, Sărbătoarea Învierii, dar și fiecare zi, sunt momente prielnice de iertare. A spus Mântuitorul că dacă vrem să fim iertați, noi să iertăm mai întâi. De aceea cred că în aceste zile de întristare pentru Patimile Mântuitorului și de bucurie pentru Înviere, mai întâi să iertăm celor ce am greșit, pentru că vom fi și noi iertați, vom găsi de la Dumnezeu liniște.”

Cozia-Info: Spovedania este un moment important în perioada pascală. Trebuie să ne spovedim măcar o dată pe an de Paște?

„În tradiția Bisericii, Sărbătoarea Învierii este un moment de chemare a credinciosului la Sfânta Euharistie, spovedania făcându-se în perioada anterioară Sfintelor Paști (Postul Mare și Săptămâna Mare). Desigur, cei care solicită spovedanie și în perioada de după Paști nu sunt respinși. În ceea ce privește momentul în care să ne spovedim, Biserica recomandă  o cale de mijloc, accesibilă oricărui credincios, pentru laici de cel puțin patru ori pe an, în postul Nașterii Domnului, în Postul Mare, în Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel și în Postul Adormirii Maicii Domnului; pentru clerici și monahi, lunar, chiar săptămânal. Însă frecvența spovedaniei rămâne la atitudinea duhovnicului față de credincios, pentru că fiecare om are propriile trăiri și nevoi și nu poate fi supus unor rigori fixe. Principiul de bază în spovedanie este următorul: cu cât este mai rară spovedania, cu atât viața duhovnicească a credinciosului are de suferit, fiind slăbită de păcate și patimi.”

Cozia-Info: Un gând bun pentru credincioșii care citesc acest articol:

„Întâi de toate, dorim tuturor cititorilor acestei publicații sănătate, fericire și luminare din lumina lui Hristos, Dătătorul de lumină și a toată bunătatea și frumusețea. În al doilea rând, invităm pe oricine să calce pragurile bisericilor și mănăstirilor pentru a se bucura și folosi de bogăția lor culturală, istorică și spirituală. Sfânta Mănăstirea Cozia este deschisă fiecărui om și obștea coziană se străduiește pentru a fi prezentă la primirea credincioșilor. De asemenea, rugăm pe cititori să ne ierte greșelile, pentru că așa cum spune în Sfintele Scripturi, tot omul este supus greșelii și păcatului.

În final salut pe toți cititorii cu binecunoscutul salut pascal: Hristos a înviat! Răspund și eu salutului lor sincer cu: Adevărat că a înviat!”