Biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (15 august) din Jiblea Veche se află în centrul localității, vis-a-vis de fosta școală și obeliscul eroilor. Dintr-o lucrare a prof. Alex. Bălășel. Date cu privire la trecutul satului Jiblea Veche (manuscris) aflăm că prima biserică a fost construită din lemn în sec. al XVIII-lea lângă locuința învățătorului Constantin Cuprian, înspre pârâul Valea Satului. Cu timpul aceasta s-a dărăpănat. S-a construit apoi o alta, tot din lemn în stil săsesc lângă locuința lui M.Cheran. După câțiva ani s-a dărâmat și aceasta.

Actuala biserică s-a clădit în anul 1862 de către obștea satului, cu ajutorul lui Ipolit, starețul Mânăstirii Cozia și cu sprijinul primit din partea lui Tudose Mugescu, deputat în divanurile ad-hoc, preoții Vasile și Gheorghe, Vasile Mămăligă și Ion Pârpală. A fost construită din zid și acoperită cu tablă. Stilul construcției este cel gotic, la fel cu cel al bisericilor săsești, deoarece la construcția ei au contribuit și familiile Cherăneștilor și Hârstoieștilor venite din Ardeal și care erau de origine sașă.

Pictura a fost făcută din culori pregătite cu apă de un ucenic al pictorului Tătirescu din sec. al XIX-lea. Aceasta este asemănătoare  cu pictura Episcopiei Râmnicului. Pictura din sec. al XIX-lea a fost refăcută în frescă în anul 1956 în stil bizantin, pe vremea preotului Gh. Popescu.

Biserica a fost reparată în 1939 când s-a zidit și clopotnița. La această biserică a slujit preotul Gh. Popescu, născut la 29 august 1900. A fost hirotonit la 29 august 1924 pe seama acestei parohii; duhovnic de la 7 decembrie 1925. A fost iconon stavrofor și profesor al Școlii de cântăreți bisericești de la Turnu și președinte de cerc preoțesc. Peste 30 ani obștea din Jiblea și Păușa a fost păstorită de către preotul Vasile Toader, astăzi, după pensionarea acestuia parohia a fost împărțită în două. În zona Jiblea Veche este preot Constantin Negrea, iar Păușa Eduart Toader. Cimitirul vechi a fost la început în jurul bisericii și populat numai cu cruci din piatră. În anul 1900 a luat ființă cimitirul nou în partea de sud a Ocolului Silvic din Jiblea Veche și populat de cruci de piatră, marmură și lemn.

Nota

( 0 Nota )

dr. Gheorghe Mămularu - Călimănești

13 Iunie 2017

Accesări: 4040

De doisprezece ani (din 2005) locuitorii orașului nostru serbează la 20 mai, în fiecare an, „Ziua Călimăneștiului”. În primăvara lui 2005 primăria localității noastre a hotărât ca 20 mai să fie „Ziua Călimăneștiului” bazându-se pe hrisovul din 20 mai 1388 dat de Mircea cel Mare (23 sept.1386 - 31 ian.1418), domnitorul Țării Românești. În acest hrisov, scris de Filos, logofătul lui Mircea Voievod, sunt consemnate, printre altele, și următoarele: „ ... a binevoit domnia mea să ridic din temelie o mănăstire în numele sfintei și de viață începătoare și nedespărțitei  troițe, nezidită (...) la locul numit Călimănești pe Olt (...) care a fost mai înainte satul boierului Nan Udobă, pe care cu dragoste și cu multă osârdie după voia domniei mele, l-a închinat mai înainte zisei mănăstiri”. Din acest fragment al hrisovului din 20 mai 1388 aflăm următoarele: Mănăstirea Cozia este ctitorită de Mircea Voievod, hramul acesteia este Sfânta Treime, care se păstrează până în zilele noastre. Constucția acestui lăcaș de rugăciune se află în localitatea Călimănești pe Olt. Această precizare are o mare importanță; este atestarea documentară a Călimăneștiului, de la care, anul acesta la 20 mai 2017 se împlinesc 629 de ani. Dar, Călimăneștiul a existat și mai înainte de domnia lui Mircea cel Bătrân. Localitatea noastră există încă din secolul al V-lea, pe când șeful obștei sătești era Căliman, de la care provine numele de Călimănești. Tot în acest hrisov aflăm că satul în care a fost zidită mănăstirea, a fost proprietatea boierului Nan Udobă, care „cu dragoste și cu multă osârdie (...) l-a închinat acestei mănăstiri. Și de la această dată, 20 mai 1388, timp de 475 de ani, adică până la 13 decembrie 1863 ( Legea Secularizării averilor mănăstirești dată de Al. Ioan Cuza) locuitorii acestor meleaguri au dat „ascultare” egumenului Mănăstirii Cozia. Bogățiile solului și subsolului ( izvoarele minerale) aparțineau acesei mănăstiri.

Călimăneștiul se întinde pe o arie restrânsă, circa 43 km pătrați și are o populație de 7291 de locuitori ( Recensământul populației din 20 oct. 2011). Cu toate acestea, contribuția la progresul civilizației, privind știința, literatura, învățământul, sănătatea, arta, religia etc., este însemnată în ultimul secol (XX), întâlnim personalități din toate domeniile de activitate care au pus câte o cărămidă la zidirea materială și spirituală a urbei noastre.

Ziua Călimăneștiului, 20 mai, ne prilejuiește momentul de a cinsti cu pioasă recunoștință memoria acestora. În cele ce urmează amintesc câțiva înaintași de-ai noștri, care au trecut demult în lumea veșniciei, dar nu înainte de a ne lăsa nouă, urmașilor ceva din activitatea lor prodigioasă.

În domeniul învățământului întâlnim câțiva oameni de seamă originari din Călimănești care și-au adus contribuția la instruirea consătenilor: Nicolae Iepureanu, un remarcabil învățător, care a contribuit la construirea Școlii Vechi din Deal, Frații Ion, Nae și Costică Zamfirescu, desăvârșiți dascăli, fondatori ai Gimnaziului Unic din Călimănești și profesori la această unitate de învățământ și fondatori ai formației artistice „Doina Oltului” apreciați pentru valoarea lor în țară și peste hotare. Nae Zamfirescu și-a dedicat tinerețea la construirea noului local de școală, este vorba de actuala Școală generală „Șerban Vodă Cantacuzino”.

Dintre fețele bisericești amintim aici câteva personalități: preotul Constantin Constantinescu este cel care a construit biserica catedrală cu hramul Sf. Apostoli Petru și Pavel din Călimănești. Preotul Dumitru Sandu a retemeluit biserica din Jiblea Nouă (construită în 1935) și ne-a lăsat monumentala lucrare „Monografia Eparhiei Râmnicului și Argeșului” 1976 în două volume. Arhimandritul Gamaliil Vaida, cel mai longeviv stareț al Mănăstirii Cozia (1959-2000) a fost un mare teolog, gospodar și cărturar. În perioada 1996-1998, împreună cu ing. Ion Mihăilă a reclădit Mănăstirea Cozia Veche;  este vorba de vechea ctitorie a lui Radu Voievod (1377-1383), tatăl lui Mircea cel Mare. Călimăneștean a fost și scriitorul Tudor Dumitru Savu; a scris șase romane  de certă valoare literară, a fost membru al Uniunii Scriitorilor și director al radio-televiziunii din Cluj Napoca. În Jiblea Veche s-a născut Vlaicu Ionescu, pictor, profesor universitar și membru al Academiei de Științe din New York. Este unul din cei care au reușit să „descifreze” catrenele lui Nostradamus. În lumea artelor plastice îl întâlnim și pe consăteanul nostru, Virgil Moise, care a fost pictor și pictor-scenograf de film și teatru. A fost membru al Uniunii Artiștilor Plastici și a avut numeroase expoziții în țară și peste hotare. Biblioteca din Călimănești găzduiește copiile a 10 tablouri ale sale. Și în domeniul muzical avem o aleasă personalitate, pe Aurel Popescu, profesor, dirijor și violonist. A participat la concursul internațional din S.U.A. și a fost primit la Casa Albă de președintele țării. În anul 1993 a concertat în aula universității din Fribourg în Elveția.

În Jiblea Veche s-a născut Ion Georgescu, cercetător în pedagogie și diplomat. A fost ambasador în mai multe țări: Egipt, Irak, Algeria, Maroc, Elveția etc. A fost delegat la sesiunile Adunării Generale O.N.U. (1963, 1966, 1967).

În domeniul medical îi amintim pe următorii: dr. Polixenia Iepureanu, fiica învățătorul Iepureanu, care și-a făcut teza de doctorat cu lucrarea „Acțiunea antianafilactică a apei de Căciulata”. Dr. N. Olinescu a studiat acțiunea terapeutică a apelor minerale din stațiune și a înființat primul sanatoriu de Urologie din Căciulata în 1958. Dr. Augustin Taloș, împreună cu soția sa, Lidia Taloș au făcut valoroase cercetări în domeniul silicozei și au introdus în tratamentul acestei boli aerosolii cu gerovital (premieră pe țară). Dr. Octavian Udriște, cercetător și pictor, a lansat în 1962 pentru prima oară în lume „Teoria cibernetico-genetică asupra originii cancerului”.

În orășelul nostru s-a născut și Decebal Vasiu, unul din așii aviației române și pilot secund al mareșalului Antonescu. Iar sora sa, Pompilia Vasiu, actriță, a jucat pe scenele teatrelor din țară și de peste hotare, în filme și a colaborat la televiziune. În lumea teatrului îl întâlnim și pe actorul Vasile Lucian, născut în cartierul Vărzărie din Călimănești. A jucat alături de C. Ramadan, George Vraca, George Calboreanu și alții. A dat „naștere” la peste 80 de roluri și a făcut numeroase turnee în țară și peste hotare.

La Călimănești s-a născut și Nicolae Rădescu, general și prim-ministru în perioada 6 decembrie 1944 – 28 februarie 1945. Printre prestigioasele personalități ale Călimăneștiului îl întâlnim și pe inginerul Ion G. Cantacuzino, cel care a construit calea ferată Rm. Vâlcea – Râul Vadului la sfârșitul secolului al XIX-lea, a construit vila Cantacuzino și a realizat captarea izvorului Căciulata în anii 1901și 1902. Iar fiica lui, Ioana Cantacuzino, a fost prima femeie din România posesoare a Brevetului de Pilot de Turism și fondatoare a Școlii de Pilotaj.

Lista acestor prestigioase personalități este însă mult mai mare. Activitatea lor desfășurată de-a lungul celor peste o sută de ani, constituie pentru noi, urmașii lor, exemplu și îndemn la dezvoltarea pe mai departe a vieții materiale și spirituale a Călimăneștiului.

Nota

( 0 Nota )

dr. Gheorghe Mămularu - Călimănești

16 Mai 2017

Accesări: 3517

        - 475 de ani, de la hrisovul din 20 mai 1388 dat de Mircea cel Mare ( 1386-1418) şi până la secularizarea averilor mănăstireşti (1863), izvoarele minerale din Călimănești au fost proprietatea Mănăstirii Cozia

Alex. I. Cuza, domnitorul Principatelor Române ( 24 ianuarie1859 – 11 februarie 1866), în cursul domniei sale a vizitat localitatea Călimăneşti şi Mănăstirea Cozia. În perioada aceasta a realizat mai multe reforme, care au influenţat viaţa religioasă de la Mănăstirea Cozia şi situaţia social-economică a locuitorilor din Călimăneşti.

La 17/29 decembrie 1863 a fost votată Legea secularizării averilor mănăstireşti. Moşiile mănăstirilor pământene cât şi ale celor aparţinând mănăstirilor închinate la „Locurile sfinte” –  Muntele  Athos, Patriarhiile din Constantinopol, Antiohia, Ierusalim etc., cuprindea cca. 25% din suprafaţa ţării. Ca urmare a aplicării acestei legi, un sfert din teritoriul ţării reintră în stăpânirea Statului şi în circuitul economic naţional. În urma aplicării acestei legi, 1235 hectare din fosta moşie a mănăstirii Cozia au trecut în proprietatea Statului. Şi tot acum izvoarele minerale ale localităţii noastre intră în proprietatea Statului şi contribuie la dezvoltarea activităţii balneare. Menţionăm că timp de 475 de ani, de la hrisovul din 20 mai 1388 dat de Mircea cel Mare ( 1386-1418) şi până la secularizarea averilor mănăstireşti (1863), aceste izvoare minerale erau proprietatea Mănăstirii Cozia.

La 10/22 mai a avut loc Plebiscitul care a aprobat noua Constituţie, numită prudent ‚,Statutul dezvoltator al Convenţiei de la Paris’’şi o nouă lege electorală.

La 14/26 august 1864 Alex. I. Cuza a promulgat Legea rurală care avea să intre în vigoare la 23 aprilie – 5 mai 1865. Această lege rurală eliberează pe ţărani de sarcinile boiereşti şi îi împroprietăreşte cu loturi de pământ pe care le aveau în folosinţă. În urma aplicării acestei legi, la Călimăneşti suprafaţa de 1235 ha care a trecut din proprietatea mănăstirii Cozia în proprietatea Statului au fost împroprietăriţi 389 de locuitori.

Cu prilejul aplicării Legii secularizării a avut loc şi înlocuirea arhimandritului Ipolit, egumenul acestei mănăstiri cu preotul Radu Şapcă. Ipolit, grec de origine, a fost stareț la Cozia în perioada 19 decembrie 1850 – 8 ianuarie 1864. Acesta nu s-a ocupat de întreținerea și disciplina în rândul călugărilor. La 29 aprilie 1864 D. Bolintineanu, ministrul Cultelor l-a propus curator civil la Mănăstirea Cozia pe preotul Radu Șapcă. Pe data de 4 mai 1864 Alex. I. Cuza a aprobat numirea acestuia în funcția de curator civil la Mănăstirea Cozia. Natural că fostului stareț, Ipolit, nu i-a convenit această numire și împreună cu ceilalți călugări din mănăstire, i-au făcut lui Radu Șapcă o mulțime de reclamații. A încercat noul curator să facă ordine și să introducă disciplina în rândul călugărilor, dar n-a reușit. Și atunci a cerut transferul la altă mănăstire. Radu Șapcă a fost curator la Mănăstirea Cozia de la 4 mai 1864 la 10 august 1866. La 31 martie 1864 Alex. I. Cuza a promulgat Legile administrative pentru organizarea comunelor rurale și urbane și pentru înființarea comisiilor județene. Atunci s-a organizat administrativ-teritorial și comuna rurală Călimănești.

În 5/17 decembrie 1864 apare Legea instrucțiunii prin care învățământul devine unitar în întreaga țară, stabilindu-se anii de studiu ( primar de 4 ani, obligatoriu și gratuit, secundar de 7 ani și universitar de 3 ani ). Legea intră în vigoare în 1865 Alex.I. Cuza, având în vedere scopul formării unei populații informate și productive, a propus ca învățământul să fie accesibil tuturor claselor sociale și să asigure satisfacerea nevoilor reale ale societății românești. În acest sens a promulgat această lege prin care acordă o atenție particulară învățământului primar. Alex.I.Cuza, în cei 7 ani de domnie a realizat reforme care au dus la dezvoltarea economică și socială a localității Călimănești.

Nota

( 0 Nota )

dr. Gheorghe Mămularu - Călimănești

09 Mai 2017

Accesări: 2469

În ziua de 1 aprilie 2017 s-au împlinit 43 de ani de la înființarea acestei unități medicale universitare în orașul Călimănești.

Înființarea acesteia s-a realizat în urma unei vizite pe care a făcut-o Nicolae Ceaușescu, secretar general al P.C.R.(12 august 1969 - 22 decembrie 1989), împreună cu soția sa, Elena Ceaușescu, membru al C.C. al P.C.R.(21 iulie 1972 – 22 decembrie 1989) director general al Institutului de Cercetări Clinice București (15 nov.1967 - 1 apr.1980), în R.P.Chineză (1- 9 iunie 1971) și R.P.D. Coreeană (9-15 iunie 1971). Cu acest prilej delegația română se interesează și de revoluția culturală chineză. În această problemă gazdele le-au spus că în țara lor institutele de cercetare științifică au strânse legături cu practica. Întorcându-se în țară, N.Ceaușescu cu soția sa au dorit să facă o reformă culturală și în România. Pe vremea aceea existau în țara noastră câteva institute de cercetare științifică care n-aveau o strânsă legătură cu practica și s-au gândit să le desființeze. Printre acestea se afla și Institutul de Balneofizioterapie din București. Se punea întrebarea: ce caută un astfel de institut în capitală unde nu sunt factori naturali de tratament, ape minerale ca la Călimănești, Olănești, Govora, Herculane etc. sau lacuri terapeutice ca la Sovata, Ocna Sibiului etc ? Directorul institutului, profesorul dr.Traian Dinculescu a sesizat acest pericol de desființare și s-a gândit să obțină „legea de practică balneară”. Avea în cadrul clinicii sale asistenți universitari bine pregătiți profesional, printre care dr. Stelian Dumitrescu, dr. Laurian Șdic. I-a promovat șefi de lucrări pe amândoi, apoi într-o ședință de lucru a Consiliului Științific al instutului, prof. dr. Traian Dinculescu a propus să se înființeze două secții clinice de balneologie „în teren”, una la munte, la Călimănești și alta la mare, la litoral, la Eforie Nord, sub directa subordonare și îndrumare a institutului. Propunerea profesorului a devenit hotărâre și urma să fie realizată într-un viitor apropiat.

În anul 1973 prof. dr. Traian Dinculescu a fost pensionat pentru limită de vârstă. La conducerea institutului a urmat conf. dr. N. Teleki. Acesta continuă demersul profesorului său și în anul 1973 hotărăște să se înființeze cele două secții de balneologie. Cei doi șefi de lucrări, dr. Stelian Dumitrescu și dr. Laurian Șdic au fost promovați conferențiari și șefi ai celor două secții: una la Călimănești condusă de conf. dr. Stelian Dumitrescu și alta la Eforie Nord condusă de conf. dr. Laurian Șdic.

La nivelul județului Vâlcea înființarea acestei clinici a primit tot sprijinul din partea organelor de conducere: Petre Dănici, președinte al Consiliului Popular al Județului Vâlcea, Marian Sandu, directorul Oficiului Județean de Turism, dr. Titus Ceapă, directorul Direcției Sanitare a județului Vâlcea. Sprijin practic l-a primit din partea conducerii Complexului Balnear Călimănești format din: Constantin Predescu- director coordonator, dr. Gh. Mămularu-director medical, Boris Hirni- director comercial, Dumitru Filip- contabil șef.

Hotelul Central a funcționat ca unitate medicală

S-a emis Decizia Nr. 50 din februarie 1974 de către Comitetul Executiv al Consiliului Popular al județului Vâlcea semnată de Petre Dănici, președinte și Ștefan Bobu, secretar.

„În scopul organizării și asigurării funcțiunii acestei secții, se stipula în Decizia Nr.50 din februarie 1974, i se atribuiau 100 de paturi de la Oficiul Județean de

Turism, recte Complexul Balnear Călimănești, situat la Pavilionul Central, aripa sudică, parter și etajul 1, fără modificarea indicatorilor economici-financiari pe anul 1974 ai unității predatoare. Cele 100 de paturi vor avea următoarea destinație: 70 de paturi vor servi pentru spitalizare, 30 de paturi se dezafectează în scopul creării spațiilor necesare laboratorului de analize medicale, activității didactice de cercetare și cazarea cursanților. Baza de tratament necesară  pentru funcționarea secției se va asigura de către Consiliul Popular al Județului Vâlcea prin Direcția Sanitară. Încadrarea secției cu personalul de cercetare și învățământ se va asigura de către Institutul de Balneofizioterapie din București și catedra de balneofizioterapie de pe lângă I.M.F. București. Încadrarea restului de personal, medici și auxiliar, personal medical superior și personal elementar sanitar se va face de către Direcția Sanitară a județului Vâlcea în conformitate cu Decretul Nr. 296/1973 și Decizia Nr. 50 din 11 februarie 1974, dată de Comitetul Executiv al Consiliului Popular al Județului Vâlcea”.

Obiectivele clinicii

Clinica a început să funcționeze  la 1 aprilie 1974 în Pavilionul Central. Ea avea trei obiective:

1. Asistență medicală de specialitate care corespundea cu profilurile de tratament ale stațiunii noastre, adică: boli digestive, renale, reumatismale, metabolice, alergice, căi respiratorii.
2. Cercetarea științifică privind acțiunea terapeutică a izvoarelor minerale
3. Activitate didactică care constă în cursuri de specialitate cu medici secundari, specialiști și primari

La înființarea și organizarea acestei clinici sprijinul substanțial l-a acordat Complexul Balnear Călimănești. „Tot greul trebii”, cum spune o zicală românească „a căzut pe umerii celor de la Călimănești”. Complexul Balnear Călimănești a asigurat acestei nou înființată unitate medicală cazare, masă, personal medical sanitar, bază de tratament. La parterul Hotelului Central s-a oferit spațiul pentru laborator și săli de cursuri, la etajul I cazarea pacienților, iar la etajul II cazarea cursanților. Masa pentru bolnavi și personalul clinicii s-a servit la cantina nr.1 de la parterul clădirii. Tot de la Complexul Balnear Călimănești au fost transferate câteva cadre medicale bine pregătite profesional: dr. Mihai Vinereanu, dr. Eugenia Dumitrescu, dr. Ecaterina Popa-Radu (laborator), asistenții: Nicu Rădoi, Mircea Popa, Marilena Ungureanu, Florica Ionescu etc. Bolnavii internați în clinică făceau tratament în cele două baze din Călimănești: una în pavilionul băilor și alta la Vila Oltul (fizioterapia). Cei care aveau indicația pentru cura internă foloseau izvoarele stațiunii.

Dr.Stelian Dumitrescu a dat dovadă de devotament și profesionalism

În primii doi ani în secția clinicii au lucrat medicii: conf. dr. Stelian Dumitrescu, dr. Mihai Vinereanu și dr. Eugenia Dumitrescu. În anii următori numărul medicilor au crescut la 5. În anul 1976 dr. Stelian Dumitrescu a fost promovat profesor universitar. Dânsul a făcut numeroase intervenții la organele județene Vâlcea și la Ministerul Turismului și Ministerul Sănătății de a i se da Vila Oltul în totalitate pentru Clinica de Balneologie. După „lupte și explicații” care au durat doi ani prof. dr. Stelian Dumitrescu a reușit să obțină pentru clinică întreaga Vilă Oltul. Această clădire înainte de 1948 a fost proprietatea lui Dumitru Iontea. În anul 1948 a fost naționalizată și a devenit Vila Oltul și folosită pentru cazarea oamenilor muncii veniți la tratament balnear.

În Vila Oltul după preluare de către Institutul de Balneofizioterapie din București, prof. dr. Stelian Dumitrescu a organizat spațiul de cazare pentru 150 de paturi, trei cabinete medicale de consultații, cantină și sală de mese, secția de fizioterapie și laboratorul de analize medicale.

Transferul clinicii de la Pavilionul Central la Vila Oltul a avut loc în luna martie 1976.

Până în 1999 Clinica de Balneologie a fost subordonată Institutului de Balneofizioterapie din București al cărui director a fost N. Teleki. De la 1999 clinica a trecut în subordinea Direcției Sanitare a jud. Vâlcea, director dr. Titus Ceapă, fără personalitate juridică.

După 1990 Serviciul Salvării a trecut de la stațiune în subordonarea clinicii.

Această clinică a fost condusă în perioada 1974-2012 de următorii:

1.Prof. dr. Stelian Dumitrescu 1 aprilie 1974- octombrie 1993

2.Dr. Paul Danciu 1993-2001

3. Dr. Cornelia Manea (Scalenschi) 2001-2005
4. Dr. Teodora Tomescu 2005 – prezent

Această Clinică de Balneologie a fost și este și în prezent o unitate medicală universitară de mare prestigiu nu numai pentru orașul Călimănești ci și pentru întreg județul Vâlcea.

Nota

( 0 Nota )

dr. Gheorghe Mămularu - Călimănești

05 Iunie 2017

Accesări: 3602

La „geneza” acesteia se pot admite trei ipoteze:

1. Obștea sătească care a fost o formă de organizare specifică, perioade de trecere de la comuna primitivă la societățile împărțite în clase sociale (sclavagiști, feudaliști) s-a constatat că încă din secolul IV î.e.n. au existat așezări dacice în partea de nord a Călimăneștiului, iar în secolul I î.e.n. și secolul I e.n. au ajuns la apogeu. De-a lungul celor 165 de ani de ocupație romană pe teritoriul Daciei au existat obști sătești. Aceste forme de organizare au continuat să existe alături de orânduirea și organizarea impusă de puterea romană. Și probabil în fruntea acestei obști din localitatea noastră să fi fost un șef care se numea Căliman din care a provenit și numele de Călimănești.
2. Procesul de romanizare a început chiar din anul proclamării Daciei ca provincie romană. Romanizarea s-a făcut atât la orașe cât și la sate. Venea câte un colonist de la oraș la sat și organiza o așezare. Așa probabil s-a întâmplat și cu localitatea noastră, că un astfel de „colonist roman” a venit și pe meleagurile noastre și a făcut o așezare, o „ville” cum se numea atunci. Împrejurul ei s-au ridicat cu timpul și alte așezări ale colegilor și prietenilor săi și „ville” ajunge un adevărat „vicus” (sat) sau „pagus” care purta de cele mai multe ori numele întemeietorului. Probabil că la noi întemeietorul să se fi numit Căliman, de unde și numele localității Călimănești.
3. Existența unei canabae. Aceasta era o așezare civilă dezvoltată în imediata apropiere a castrului și în strânsă dependență de acesta. Ea era locuită de romani, negustori și meșteșugari. În partea de nord a Călimăneștiului, în anii 137-138, pe vremea împăratului Hadrian (117-138) au fost construite castrul și termele de la Arutela. În jurul castrului a existat o așezare, o astfel de canabae, și în care au locuit veteranii de la acest castru, negustori și meșteșugari. Și probabil că această canabae a fost „nucleul” din care s-a dezvoltat așezarea care mai târziu s-a numit Călimănești.

În concluzie putem admite că toate cele trei ipoteze menționate mai sus au contribuit la „geneza” localității noastre.

Nota

( 0 Nota )

dr. Gheorghe Mămularu - Călimănești

16 Mai 2017

Accesări: 2527